14 boli autoimune comune

Ce Sunt Bolile Autoimune și De Ce Sunt Importante?

Există mai mult de 80 de boli autoimune. Iată 14 dintre cele mai comune.

1. Diabet de tip 1
Pancreasul produce hormonul insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În diabetul zaharat de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas.

Rezultatele ridicate ale zahărului din sânge pot deteriora vasele de sânge și organele, inclusiv inima, rinichii, ochii și nervii.

2. Artrita reumatoidă (AR)
În artrita reumatoidă (AR), sistemul imunitar atacă articulațiile. Acest atac provoacă înroșire, căldură, durere și rigiditate în articulații.

Spre deosebire de osteoartrita, care afectează de obicei oamenii pe măsură ce îmbătrânesc, RA poate începe încă de la 30 de ani sau mai devreme.

3. Psoriazis/artrita psoriazica
Celulele pielii cresc și apoi se scurg atunci când nu mai sunt necesare. Psoriazisul face ca celulele pielii să se înmulțească prea repede. Celulele suplimentare se acumulează și formează pete inflamate, roșii, de obicei cu solzi alb-argintii de placă pe pielea mai deschisă. Pe pielea mai închisă, psoriazisul poate apărea purpuriu sau maro închis, cu solzi gri.

Până la 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă, de asemenea, umflături, rigiditate și dureri la nivelul articulațiilor. Această formă a bolii se numește artrită psoriazică.

4. Scleroza multiplă
Scleroza multiplă (SM) dăunează învelișului de mielină, învelișul protector care înconjoară celulele nervoase din sistemul nervos central. Deteriorarea tecii de mielină încetinește viteza de transmitere a mesajelor între creier și măduva spinării către și dinspre restul corpului.

Această deteriorare poate duce la amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru și probleme la mers. Boala apare sub mai multe forme care progresează în ritmuri diferite. Potrivit unui studiu din 2012, aproximativ 50% dintre persoanele cu SM au nevoie de ajutor pentru mers pe jos în decurs de 15 ani de la debutul bolii.

5. Lupus eritematos sistemic (LES)
Deși medicii din anii 1800 au descris pentru prima dată lupusul ca fiind o boală a pielii din cauza erupției pe care o produce în mod obișnuit, forma sistemică, care este cea mai frecventă, afectează de fapt multe organe, inclusiv articulațiile, rinichii, creierul și inima.

Durerea articulară, oboseala și erupțiile cutanate sunt printre cele mai frecvente simptome.

6. Boala inflamatorie intestinală
Boala inflamatorie intestinală (IBD) descrie afecțiuni care provoacă inflamație în mucoasa peretelui intestinal. Fiecare tip de IBD afectează o parte diferită a tractului gastro-intestinal.

Boala Crohn poate inflama orice parte a tractului gastrointestinal, de la gură până la anus.
Colita ulceroasă afectează numai mucoasa intestinului gros (colon) și rectul.
7. boala Addison
Boala Addison afectează glandele suprarenale, care produc hormonii cortizol și aldosteron, precum și hormoni androgeni. Prea puțin cortizol poate afecta modul în care organismul folosește și stochează carbohidrații și zahărul (glucoza). Deficitul de aldosteron va duce la pierderea de sodiu și excesul de potasiu în sânge.

Simptomele includ slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și glicemie scăzută.

8. Boala lui Graves
Boala lui Graves atacă glanda tiroidă din gât, determinând-o să producă prea mult hormoni. Hormonii tiroidieni controlează consumul de energie al organismului, cunoscut sub numele de metabolism.

Aportul prea mult din acești hormoni accelerează activitățile corpului, provocând simptome precum nervozitate, bătăi rapide ale inimii, intoleranță la căldură și scădere în greutate.

Un simptom potențial al acestei boli este ochi bombați, numit exoftalmie. Poate apărea ca parte a oftalmopatiei lui Graves, care apare la aproximativ 30% dintre cei cu boala Graves, conform unui studiu din 1993.

9. Sindromul Sjögren
Această afecțiune atacă glandele care asigură lubrifierea ochilor și a gurii. Simptomele caracteristice ale sindromului Sjögren sunt ochii uscați și gura uscată, dar poate afecta și articulațiile sau pielea.

10. Tiroidita Hashimoto
În tiroidita Hashimoto, producția de hormoni tiroidieni încetinește până la o deficiență. Simptomele includ creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, oboseala, căderea părului și umflarea tiroidei (gușă).

11. Miastenia gravis
Miastenia gravis afectează impulsurile nervoase care ajută creierul să controleze mușchii. Când comunicarea dintre nervi și mușchi este afectată, semnalele nu pot direcționa mușchii să se contracte.

Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară, care se agravează odată cu activitatea și se ameliorează odată cu odihna. Mușchii care controlează mișcările ochilor, deschiderea pleoapelor, înghițirea și mișcările faciale sunt adesea implicați.

12. Vasculita autoimună
Vasculita autoimună apare atunci când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația care rezultă îngustează arterele și venele, permițând mai puțin sânge să curgă prin ele.

13. Anemie pernicioasă
Această afecțiune provoacă o deficiență a unei proteine ​​produse de celulele care căptușesc stomacul, care este un factor intrinsec necesar pentru ca intestinul subțire să absoarbă vitamina B12 din alimente. Fără suficientă din această vitamină, cineva va dezvolta anemie, iar capacitatea organismului de sinteza corectă a ADN-ului va fi modificată.

Anemia pernicioasă este mai frecventă la adulții în vârstă. Potrivit unui studiu din 2012, afectează 0,1% dintre oameni în general, dar aproape 2% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani.

14. boala eliacă
Persoanele cu boala celiacă nu pot mânca alimente care conțin gluten, o proteină care se găsește în grâu, secară și alte produse din cereale. Când glutenul se află în intestinul subțire, sistemul imunitar atacă această parte a tractului gastrointestinal și provoacă inflamație.

Un studiu din 2015, sursă de încredere, a remarcat că boala celiacă afectează aproximativ 1% dintre oamenii din Statele Unite. Mulți oameni au raportat sensibilitate la gluten, care nu este o boală autoimună, dar poate avea simptome similare, cum ar fi diaree și dureri abdominale.

Alte Boli Autoimune Comune

8. Tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto este o afecțiune în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, un mic organ în formă de fluture situat la baza gâtului. Acest atac cronic duce la deteriorarea tiroidei și, în cele din urmă, la hipotiroidism, o condiție în care glanda nu produce suficient hormon tiroidian. Simptomele comune includ oboseală cronică, creștere în greutate inexplicabilă, piele uscată, căderea părului, constipație, intoleranță la frig și depresie.

9. Boala Graves

Spre deosebire de Hashimoto, Boala Graves este o cauză comună de hipertiroidism, adică o producție excesivă de hormoni tiroidieni. Sistemul imunitar produce anticorpi care stimulează tiroida să secrete mai mulți hormoni decât este necesar. Aceasta duce la simptome precum nervozitate, anxietate, palpitații, pierdere în greutate, sensibilitate la căldură, tremor și, în unele cazuri, exoftalmie (ochi bulbucați), o condiție cunoscută sub numele de oftalmopatie Graves.

10. Boala Celiacă

Boala celiacă este o reacție autoimună la ingestia de gluten, o proteină găsită în grâu, orz și secară. La persoanele cu predispoziție genetică, consumul de gluten declanșează un răspuns imun care atacă și deteriorează vilozitățile (micile proeminențe asemănătoare unor degete) din intestinul subțire. Această deteriorare împiedică absorbția corectă a nutrienților, ducând la simptome gastrointestinale (diaree, balonare, dureri abdominale) și deficiențe nutriționale.

11. Sindromul Sjögren

Sindromul Sjögren este o tulburare autoimună cronică care atacă în primul rând glandele secretoare de umiditate, cum ar fi glandele lacrimale și salivare. Aceasta duce la simptome caracteristice de uscăciune severă a ochilor (ochi uscați) și a gurii (gură uscată), dificultăți la înghițire și la vorbire. De asemenea, poate afecta alte organe, provocând dureri articulare, oboseală și probleme ale pielii, plămânilor, rinichilor sau nervilor.

12. Miastenia Gravis

Miastenia Gravis (MG) este o boală neuromusculară autoimună care provoacă slăbiciune fluctuantă a mușchilor scheletici. Sistemul imunitar produce anticorpi care blochează sau distrug receptorii de acetilcolină de la joncțiunea neuromusculară, împiedicând transmiterea eficientă a semnalelor nervoase către mușchi. Simptomele includ pleoape căzute (ptoză), vedere dublă, dificultăți de vorbire, mestecat, înghițire și slăbiciune la nivelul brațelor și picioarelor, care se agravează la efort și se ameliorează la repaus.

13. Anemia Pernicioasă

Anemia pernicioasă este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă celulele parietale din stomac, care sunt responsabile de producerea factorului intrinsec. Factorul intrinsec este esențial pentru absorbția vitaminei B12 în intestinul subțire. Fără B12 suficientă, organismul nu poate produce globule roșii sănătoase, ducând la anemie, oboseală, slăbiciune, amorțeală sau furnicături la nivelul extremităților și probleme neurologice.

14. Vasculita

Vasculita este un termen general pentru un grup de afecțiuni autoimune caracterizate prin inflamația vaselor de sânge. Această inflamație poate provoca îngustarea, slăbirea, întinderea sau blocarea vaselor de sânge, restricționând fluxul sanguin către organe și țesuturi. Există mai multe tipuri de vasculită, care pot afecta vasele de sânge de orice dimensiune (mari, medii sau mici) și pot deteriora orice organ, ducând la o gamă largă de simptome, de la erupții cutanate și dureri articulare la leziuni grave de organ.

Cauzele și Factorii de Risc ai Bolilor Autoimune

Deși mecanismele exacte care declanșează bolile autoimune nu sunt pe deplin înțelese, se crede că o interacțiune complexă între factori genetici și de mediu joacă un rol crucial. Predispoziția genetică este un factor semnificativ; adesea, există un istoric familial de afecțiuni autoimune. Pe lângă moștenirea genetică, factorii de mediu pot include infecții virale sau bacteriene (care pot mima antigenele proprii ale corpului, declanșând un răspuns imun), expunerea la anumite toxine, fumatul, stresul, anumite medicamente și chiar dieta. Diferențele de sex sunt, de asemenea, notabile, majoritatea bolilor autoimune afectând mai frecvent femeile, sugerând un posibil rol al hormonilor sexuali.

Diagnostic și Abordări de Tratament

Diagnosticul bolilor autoimune poate fi adesea o provocare, necesitând o combinație de evaluare amănunțită a simptomelor, istoricului medical al pacientului și o serie de teste specifice. Analizele de sânge pot detecta anticorpi autoimuni specifici (cum ar fi ANA pentru lupus sau anticorpi anti-TPO pentru Hashimoto), markeri inflamatori (VSH, proteina C reactivă) și indicatori ai disfuncției organelor. În unele cazuri, pot fi necesare teste imagistice (RMN, CT), biopsii de țesuturi sau alte investigații specializate. Scopul principal al tratamentului este de a reduce inflamația, de a suprima sistemul imunitar hiperactiv și de a gestiona simptomele. Opțiunile de tratament includ medicamente imunosupresoare, corticosteroizi, terapii biologice țintite și, adesea, modificări ale stilului de viață.

Gestionarea Vieții cu o Boală Autoimună

Gestionarea unei boli autoimune este un proces pe termen lung care necesită o abordare holistică și colaborarea strânsă cu echipa medicală. Pe lângă aderarea riguroasă la planul de tratament medicamentos, adoptarea unui stil de viață sănătos poate contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții. Aceasta include o dietă echilibrată, bogată în nutrienți și antiinflamatorii, exerciții fizice regulate adaptate condiției individuale, gestionarea eficientă a stresului prin tehnici de relaxare și asigurarea unui somn adecvat. Sprijinul din partea familiei, prietenilor și grupurilor de suport poate fi, de asemenea, esențial în navigarea provocărilor emoționale și fizice asociate cu o boală autoimună.