Care sunt factorii de risc pentru malformații congenitale?

Toate femeile însărcinate au un anumit risc de a naște un copil cu un defect congenital. Riscul crește în oricare dintre următoarele condiții:

• istoric familial de defecte congenitale sau alte tulburări genetice
• consumul de droguri, consumul de alcool sau fumatul în timpul sarcinii
• vârsta maternă de 35 de ani sau mai mult
• îngrijire prenatală inadecvată
• infecții virale sau bacteriene netratate, inclusiv infecții cu transmitere sexuală
• utilizarea anumitor medicamente cu risc ridicat, cum ar fi izotretinoina și litiul

Femeile cu afecțiuni medicale preexistente, cum ar fi diabetul, prezintă, de asemenea, un risc mai mare de a avea un copil cu un defect congenital.

Defecte congenitale comune

Defectele congenitale sunt de obicei clasificate ca structurale sau funcționale și de dezvoltare.

Defecte structurale sunt atunci când o anumită parte a corpului lipsește sau este malformată. Cele mai frecvente defecte structurale sunt:

• defecte cardiace
• buză sau palat despicat, când există o deschidere sau despicare în buza sau cerul gurii
• spina bifida, când măduva spinării nu se dezvoltă corespunzător
• piciorul stamb, când piciorul este îndreptat spre interior în loc de înainte

Defectele congenitale funcționale sau de dezvoltare fac ca o parte a corpului sau a sistemului să nu funcționeze corespunzător. Acestea cauzează adesea dizabilități de inteligență sau dezvoltare. Defectele congenitale funcționale sau de dezvoltare includ defecte metabolice, probleme senzoriale și probleme ale sistemului nervos. Defectele metabolice cauzează probleme cu chimia corpului copilului.

Cele mai comune tipuri de malformații congenitale funcționale sau de dezvoltare includ:

• Sindromul Down, care provoacă întârziere în dezvoltarea fizică și mentală
• siclemie, care apare atunci când celulele roșii din sânge devin deformate
• fibroza chistica, care afecteaza plamanii si sistemul digestiv
• Unii copii se confruntă cu probleme fizice asociate cu defecte congenitale specifice. Cu toate acestea, mulți copii nu prezintă anomalii vizibile. Defectele pot rămâne uneori nedetectate luni sau chiar ani după nașterea copilului.